Joomla Just for Sharing - Joomla Club Templates and Extensions

Fragmente dintr-un carnet găsit. Femei

Fragmente dintr-un carnet găsit. Femei
( Editura Cartex )

Pret pe Unitate (bucata): 21.00 RON 17.85 RON
Salvati: 15.00%
Pune o intrebare despre acest produs

Autor: Mihail Sebastian
Titlu: Fragmente dintr-un carnet găsit. Femei
Ediție îngrijită și studiu introductiv de Lucian Pricop
ISBN: 978-606-8893-19-8
Format: 13x20
Număr pagini: 192
Debutul ca prozator al lui Mihail Sebastian cu Fragmente dintr-un carnet găsit (1932) nu iese din linia tematică a congenerilor săi, glosând aforistic pe marginea aventurii cu­noaș­terii, a tragicului, a ratării, a lucidității în amor, a revoltelor spiritului și, în registru gidian, a degajării plenare etc. Frag­mentele…, de fapt o autoficțiune camuflată diaristic după metoda de autenticizare larg utilizată de scriitorii secolului al XIX-lea, sunt toate „126 pagini – hârtie comercială – scrise mărunt, regulat, fără ștersături“.
Naratorul anonimizat din cele 24 de capitole foarte scurte notează, totuși, întâm­plările deloc eroice, face observații psihosociologice des­pre iubiri pasagere, caută cu astuție să prindă din zborul inerțial natura pasiunilor, în fine, judecă faptele proprii sau ale celor­lalți cu o detașare jucată ca plictiseală deziluzionată. Avem de‑a face cu forma aceea de negaționism specific spiritelor ori­pilate de ratare, în condițiile în care ratarea este chiar proteza pentru acțiune a individului. În carnetul găsit pe podul Mirabeau e vorba de „umilința de a rata“. Cu toate acestea, imunizarea se face printr-un raționament banal, dar spinal: „Ratezi când te abați din drumul pe care vrei să-l urmezi sau când ajungi acolo unde ți se pare că ar trebui să ajungi. Eu însă nu m-am socotit niciodată sortit unui anume drum.“
Este aici o decrizare a sufletelor căutând satisfacții erotice sau morale. Acceptarea coexistenței contrariilor nu înseamnă vreo constantă, ci un plus de sens pentru provi­zorat, care se împacă oarecum cu disprețul pentru Descartes: „Păstrez totuși din vechile mele pasiuni o mare aver­siune: Descartes.
Am mai spus-o, cred (căci e unul din cele mai sigure adevăruri ale mele), eu nu sunt un om moral și îmi bat joc de asemenea distincții. Dar cred în nebuni și în eroi și în sfinți. “
Nu sunt de găsit în aceste fraze pretenții apodictice, sunt însă influențe stendhaliene și gidiene. Ar putea părea, pe alo­curi, că absența moralității este o poltronerie ieftină, că regăsim alianța între indiferență și insuficiență cerebrală. Suntem asi­gurați că egotismul derivă dintr-o deșertăciune afir­mată de psal­mist: „Vanitas vanitatum omnia vanitas!“
Contradicția ambivalenței lumii este a căutătorului de pricini pentru toate ideile mari; Sebastian face aici jocul erorilor autenticiste. Cu aceeași degajare, mută piesele și ideile, caracterele și situ­ațiile și în Femei, subintitulat roman, tipărit întâia dată în 1933, cu o copertă realizată de Margareta Sterian.
Dacă pauperitatea epicului din Fragmente… lăsa loc silo­gismelor sau aforismelor, în Femei se construiește cu oarece minuție, cu un plus de observație psihologică, chiar cu o grijă pentru detaliul poveștii de viață. Plot-urile sunt relativ simple: Ștefan Valeriu trece prin șase experiențe erotice pe care le expune amoralist. Portretele și încercările de fișă psihologică asupra comportamentului femeilor (Renée, Marthe, Odette, Arabela, Emilie, Maria) în intimitate sunt previzibile, dar consistente literar. Nu observația clinică este cea care îi iese, ci tăietura frazei despre pasiunile trăite cu indiferență față de convenție, cu tot grotescul candorii vinovate, al complexiunii ființelor mai mult sau mai puțin iubite. Felul în care se diversifică tipologiile feminine în contexte erotice uneori bine disimulate în spatele camerei de supraveghere naratoriale, alteori explicite până la concupiscență, pare a valida „teza“ lui André Gide privitoare la monovalența femeii (care nu ar avea caracter, ci doar instincte).

   Editura Cartex - Toate drepturile Rezervate